1 Mai
Ziua de ieri a fost misto. Am plecat dis-de-dimineata cu masinile spre baraju’ Vidraru si spre Bâlea (sau Mâlea) Lac ca sa… habar n-am… ca sa mai iesim din Bucuresti. Drumul a fost distractiv; am ras, am cantat fals, ne-am prostit (sau m-am prostit) si am ras din nou. Pe drum am vazut un ARO decapotabil, de fapt, decapotat… cu flexu’. Era cool.
Am ajuns la Vidraru, dupa un drum “placut” pe Trans-Fagarasan, si a inceput sa-mi intre morcovu’. Pentru cei care nu stie, eu sunt altofob (daca exista cuvantu’ asta), adica am o imensa fobie de inaltimi. Ma rog, daca balustrada imi ajunge pana la piept, parca e mai bine. In cazul Vidraru, ea ajunga pana in zona stomacului. Brrr. Am fost o priveliste amuzanta. Toata lumea statea pe trotuar, eu nu – pe sosea. Chiar si in poze… la fel. I’m so funny…
Da… dup’-aia ne-am dus inspre la Mâlea Lac, da’ drumu’ era acoperit de zapada – tam tam. Asa ca ne-am catarat un pic pe sus pe munte si apoi am coborat spre cabana Capra (ce nume…) unde am mancat o mancare… hai sa spunem mai mult hranitoare decat buna (cred ca inca mai am carne de vita in dinti!). Apoi ne-am intors acasa – bineinteles aceleasi rasete, falsuri, strambaturi la masinile pe care le depaseam etc.
Fun, fun. Ajuns acasa, am ocupat imediat locul de cinste… adica buda, si m-am apucat sa continui sa citesc cartea pe care o citesc… cand ma duc la WC
. Si citind mi-am dat seama ca multe lucruri ma impiedica sa live life to the fullest cum ar zice francezii. Resentimente, atitudini gresite fata de oameni la care daca ma gandeam, ma enervam. Pe langa astea mai sunt si multe lucruri pe care le fac in mod cotidian si care nu-s folositoare. M-am gandit la astea si la ce inseamna sa fii un “bun crestin”. Inevitabil m-am gandit la ce fac io si la ce presupune un “bun crestin”. Cre’ ca stii care a fost concluzia. Asa ca m-am pus pe treaba: sa repar relatii (evident intr-un mod care ma caracterizeaza), sa-mi cer iertare persoanelor carora le-am gresit si sa incep sa “lupt” cu lucruri pe care majoritatea crestinatatii le numeste pacat – sa astup gauri din caracteru’ meu, sa-mi tin gura cand trebuie, s-o las sa turuie cand trebuie, sa-mi revizuiesc comportamentul, atitudinile… sa fiu un “bun crestin”.
Dupa ce am terminat de meditat la chestiile astea, mi-am adus aminte ca era 1 Mai si am zambit…


in tabara ai urcat copacul?
da… nu-mi vedeai pantalonii murdari la spate?
altofob=frica de altiste
btw… sa inteleg ca ai pierdut bungee jumperu?
l-am vazut cazand doar 10 metri… pentru mai mult trebuia sa ma apropii de balustrada
mama ce misto esti ba de la o vreme
crestin mic care esti
hm… asta-i de bine sau de rau?
bai alcolicule! interesante blogareli