Frate, ce saptamana… si de cand n-am mai scris… Am cacalau de spus. In acest post voi povesti urmatoarele intamplari:
- Concert la Arenele Romane
- Concert la Biserica
- Minunata zi de joi sau vineri… nu mai stiu… aia cu colocviu’
- Concert la BucurestiFest
- Minunata zi de luni
- Si-mai-minunata zi de miercuri.
Buuun. Sa-ncepem cu inceputu’. Concert la Arenele Romane de Ziua Mondiala a Rugaciunii. Am fost invitati (noi astia de la ST) sa avem un moment de inchinare a.k.a. cantat la aceasta zi speciala. Spre norocu’ nostru am gasit si tobar, care a rezistat cu stoicism dupa trei infarcte la activ (cu mult inainte sa avem noi repetitiile, haha). Dumnezeu sa-i dea sanatate, ca mult bine ne-a facut. Bineinteles verii nostri spirituali au apucat sa faca sound-checku’ inainte de noi asa ca noua ne-a ramas in jur de… 20 minute sa facem tot. Cu chiu cu vai, noroc ca-l cunosteam oarecum pe Marian de la Vitamina C, am reusit sa-mi bag electrica printr-un Marshall asemanator celui de la sala de repetitie. Concertu’ a fost beton; trupa s-a armonizat, eu n-am bagat (asa de multe) gherle, mai putin un D prelung in loc de Ab (foarte rusinoasa faza).
Apoi am cantat si la Biserica aceleasi cantari. Am fost si filmati - ce mieji suntem. Evident undei ST sunt si sunetisti, haha. Un mare brum pe un microfon mai ca a compromis toata inregistrarea (n-am ascultat inca DVD-u’ asa ca am doar o parere subiectiva). Ca sa nu mai punem micile giumbuslucuri de la electrica, haha. Si la tobe am bagat ceva gherlute. Faza penala a fost ca omu’ care filma, baga in cadru si degetele mele virtuoase batand la clapele Rolandului - penibil!
Asa… s-a terminat si concertu asta, du-te la simulare joi/vineri la licenta. In caz ca nu stiati, la noi, la minunabila facultate de Informatica Manageriala din cadrul Universitatii Romano-Americane, se da simulare de licenta. Normal, nu? Si ca orice simulare, daca n-o iei, se trece ca restanta; mi se pare perfect normal (pentru voi astia care nu ati perceput faza, sunt sarcastic). Mda, asa ca ma duc eu ca baiatu’ silitor cu doua capitole si programul terminat la facultate. Si astept, o intreb pe Botezata daca e Lavinia Stanica in cancelarie; ea se uita inauntru si face semn ca nu. Bun, mai ma-nvart eu pe-acolo si intru-n vorba cu niste colegi ca sa aflu, spre stupoarea mea, ca Lavinia Stanica e bye-bye intr-o mare demisie. Atunci mintea mea a facut o pauza - da’ Botezata de ce s-a mai uitat dupa ea?… weird. Dupa ce am dat iar play la minte, dai si caut-o pe Crisan. Target spotted, ma duc la ea. Ea da din cap intr-un mod continuu balbaind niste vorbe din care inteleg ca tre’ sa fiu la 12 la laborator. Da bine, doamna doctor (ca deh… e doctor in ceea ce preda), stiti… laboratoarele sunt vreo 5. Primesc raspunsu’: “la laborator”, si usa se inchide. Apoi a urmat un moment penibil… profesorii s-au inchis in cancelarie si nimeni nu putea sa intre daca n-avea cheie. Ca sa va lamuriti de facultate normala… Ma rog, se face ora 12, ajung la laborator, si ma duc cu licenta. Ea, intr-un moment de revelatie tehnologica, “care-i Page Down?”. Probabil ca stimabila nu stia de tasta Fn (function) prezenta pe toate laptop-urile mileniului 3. Ca atare, eu tineam tasta Fn in timp ce ea dadea de sageti in sus si in jos triumfator, ca peste un minut sa-mi zica sa vin pe 12… Tam tam… Cu morcovu’ pus bine la fundut, ma duc la serviciu si-mi iau controversatul concediu de training pana pe…12, mwhaha. Aplicatia e toata gata cu meniu, frumos, totu’ aranjat, iar lucrarea… sa zicem un 70%.
Trecem la BucurestiFest. Cine n-a stat pana la sfarsit a fost fraier. A fost super tare. Mai putin faptu’ ca mi-am pierdut 80% din voce si ca acum sun ca un magar castrat si cu o broasca in gat. Sa vezi ce voce am dimineata… minunata, I’m Sebuuuullllbaaa… Anyway, au cantat CatreCer… au bagat baietii binisor, da’ tot ibanezu’ suna mai bine ca fenderu’. Instrumentistii, ca de obicei, s-au prezentat bine. Apoi a urmat The Band with no Name. Cu toate ca au cantat cu negativ, au bagat mare oamenii, show alea alea. Frumos. Iar apoi a venit Hillsongu’ cu binecunoscutele tzopaieli, pogo-uri, trenulete etc. M-am culcat tarziu pentru ca a doua zi sa fie:
Minunata zi de luni. Ma trezesc ca omu’ de dimineata - la 12, imi fac ritualu’ de dimineata si ce-mi trece prin cap… Ia sa mai vad pe ici pe colo ce se mai intampla. Si ispita ma infasoara lesne, eu fac pe rezistentu’ ca sa ma trezesc… pacalit. Pana mea, dai tunete si traznete, da’ degeaba. Mai pe seara intru in vorba cu un prieten si imi explica mai multe ce si cum-uri, si ma mai calmez un pic, dar nu pentru mult timp. Eu, ca un barbat adevarat, vroiam s-ascund de draga-mi, da’ pana la urma mi-am facut curaj si cruce si am zis. Rezultatul a fost mai mult decat minunat (sarcasm, desteptule care esti), asa ca m-am culcat plin de bucurie (s). A urmat o zi penala semi-normala in care am incercat sa-mi bag Mac OS X pe laptop. Haha, bad idea. Evident ca mi-am busit pc-u’ da’ am reusit sa-l restaurez. Da’ nu m-am linistit si m-a mancat in cur sa bag si alta versiune, pentru ca ulterior sa-mi busesc si mai bine sistemu’. Acu’ nu mai boot-a nici pe Vista, nici pe Leopard. Ce MBR, ce set active, nimic. Noroc ca azi, m-a rezolvat Fil, cu un DVD pentru Vista si nu stiu ce comenzi pe consola pentru Leopard. Asa ajungem la:
Si-mai-minunata zi de azi. Evident, iar sarcasm. Am ajuns la facultate, pentru ca trebuia sa dau examen la Modelarea si Simularea Proceselor Economice. Inca o disciplina nefolositoare si imbibata de teorie. Am scris la toate subiectele, ba chiar am rezolvat si problema; problema e ca mi-am folosit logica si nu cunostintele din carte, asa ca s-ar putea gasi mici deosebiri intre conceptii, haha. Anyway, liber de examen m-am dus la prea-mandra-mi. O intalnire incordata, eu cu coada intre picioare, ea nu-stiu-cum da’ probabil ca nici ea prea multumita. Daca ne-ai fi vazut, totu’ parea OK, da’ in mine eram cacat pe mine. Nici momentul plecarii nu a fost lipsit de o oarecare tensiune (cel putin din partea mea). Si acu’ incepe partea misto. Ma duc obosit spre statia de taxi-uri si gasesc un Leone. Eh, asta e, nu mor cu 1,70. Da’ pana sa-l intreb pe unde mamicuta lui o ia, ma vad pe langa podu’ Baneasa si iesit la Piata Presei Libere cu 10 lei deja. Mai sa fie, chiar asa de prostanac par… In fine, ajungem la Moghioros, zic sa ma lase, ii dau banii si ies. Asta pleaca in tromba si cand ma uit in buzunaru stang (Vodafone) - aer. Dai cu nervi si gesticulari prin aer, balmajind blesteme asupra-mi. Repede, dau sa sun, suna - nu raspunde. Mai sun o data, nu raspunde. Inca o data - “abonatul Vodafone nu poate fi contactat”. E clar; domnule taximetrist, sa-l folositi la clisma si sa va ramana acolo. Asta e se mai intampla. Ajung acasa plin de nervi si balmajind restul de blesteme, si dau telefon la Vodafone. Ma-ntreaba pe ce firma era abonamentu’. Io “hopa!!! am uitat ca l-am trecut pe firma”. Dai si cauta acte, nimic (actul cautat era sub o carte din fata mea). Ii raspund ca Ubisoft si ma-ntreaba de cod fiscal. Acu’ e-atunci. Ii zic “mama… m-ati omorat, un CNP nu se poate?”. Pana la urma ii dau adresa firmei si se infaptuie blocarea abonamentului. Blesteme. Acu’ am ramas doar cu orange-u’… iar Vodafonu’… mai e, ca sunt in concediu, haha. A da, tre’ sa dau mass cu faza asta. Anyway, acum ca am terminat si cu blogu’ pot sa ma uit, IN SFARSIT, la Saw. Noapte buna!