Coke soaked blog

Disclaimer: nu sunt jucător înrăit de CS, da’ mai intru așa din când în când. Mai ales acum, cu ocazia “olimpiadei Ubisoft”.
Anyway, nu știu dacă sunt singuru’, da’ ați observat că majoritatea adminilor, moderatorilor etc. sunt niște retardați? În ce sens? În sensul că nu-ți poți susține punctul de vedere că îți iei kick. Sau altă fază, îți spune că n-ai voie să faci o anume chestie și kick. Păi parcă era avertisment prima oară… Mă rog, cel mai rău mă enervează când mi se zice să tac de genul “taci!”. Nu suport. Iau foc… și ori dau io quit, ori sfârșesc cu un ban :).
Însă cel mai mult îmi place să enervez adminii proști. Nimic nu e mai minunat. Este o pierdere de timp, da’ mă face să mă simt așa de bine… Parcă-i văd dând cu mouseu’ de birou, pomenindu-mi membri ai familiei și pocnindu-le câte un vas de sânge :). Da… frate, am avut și io admin și mod, da’ nu făceam în halu’ ăsta… Hm… sau parcă i-am dat unuia banip deoarece credeam că-i un prieten, așa în glumă. Iar, după 5 minute intră prietenu’ respectiv. Cine-i mai ținea minte IP-u’ celuilalt…

De ceva timp, sunt niste ființe enervante care sălășluiesc pe luminatorul blocului. Acestea sunt … porumbeii. Pe lângă faptul că sunt enervanți prin gălăgia și curiozitatea pe care o prezintă, aceste necuvântătoare lasa și mizerie pe unde merg. Sincer, I’m fed up with it! M-am săturat să tot aud “ft-ft-ft-ft-ft” la fiecare 5 minute și să le aud guguitu’. Și mai e mirobolantu’ sunet gheare-pe-pervaz. Și sunetul aterizării. Un stres total. Azi ma plimbam cu familia prin Moghioroș și ce-am vazuuuut…? Un pistol cu bile. O întreb pe tanti: trage la 5-6-7 metri? Ea: trage. Sold. Perfect. Și ca accesorii adiționale, a venit cu lanternă, laser și o dudă de “amortizor”. Primele două sunt foarte folositoare, deoarece treaba murdară o voi face noaptea mai ales :)). Anyway, lanterna și laserul se fixează ușor, nu încurcă folositul pistolului și, surprinzător, laserul chiar folosește la ochit. Eh, ajung acasa - ma duc la vanatoare. Vad prima victima șezând nebanuitoare și nepăsătoare pe pervazul unei ferestre. Aprind lanterna, bag laseru’, țac-țac, ochesc și trag. Nu știu dacă am nimerit, cert e că a zburat (din păcate nu a murit). Mă duc înapoi în sufragerie, mulțumit de noua achiziție. Mai târziu îmi ocup iarăși locul de snaipărit. Închid lumina, aprind lanterna, laseru’, țac, ochesc și cand bag laseru’ - zboară. Măi, măi. Next target - la fel. Măi să fie. Următorul la fel. Frate, stați locului odată să vă nimeresc… Probabil că le-a intrat morcovu’ și când văd lumina roșie a morții fug. Dar nu-i nimic, învăț să trag și fără laser…mwhaha. Pidgeon hunting season open. Singura problemă este numărul limitat de muniție… Măcar îmi voi sătura setea de răzbunare cu cele 10 bile care au mai rămas. Spor la campat! Mwhaha

Astazi faceam testele “orientative” pe care le pune la dispozitie Facultatea de Informatica Manageriala, si m-am apucat de intrebarile de C++. Nu va spun rezultatul, dar am ajuns la o intrebare interesanta, care m-a pus in incurcatura vreo 10-15 minute. Ea suna asa:

#define f(x) x*x

void main()
{

cout<<f(3+5);

}

Care este output-u’ acestei secvente? 23. Logic (nu glumesc, chiar asa este…). Cine isi da seama care-i faza in mai putin de 2 minute, are o bonboana…

Later edit [1:17 AM]:

Citind prin acea cartulie raspunsurile la problemele “rezolvate” de mine (ma verificam :P), am observat ca unele erau gresite. Ma rog, cel putin la compilarea lor in VC++2008 sau in timpul rularii fie dadeau eroare de compilare, fie o bagau pe faimoasa “Run-Time Check Failure #3″. Asa ca m-am gandit: io daca o sa scriu raspunsu’ care se considera in anul 2008 a fi corect, o sa mi-o iau in freza, pentru caaaa (a se citi cu voce de Gigi Becali) dupa standardele impuse de C++ din preistorie este eronat. Acum se pune evidenta problema: cine are dreptate? Visual C++ 1986 sau Visual C++ 2008. Not funny (ca in videoclipu’ ala cu pustiu’). Sa vedem ce spune Prof. Conf. Univ. Dr. Daniela Crisan maine, asta daca imi raspunde :)). Sper sa imi pice o problema d-asta gresita la simulare ca sa il santajez pe Iacob sa ma treaca daca ii dovedesc ca e gresita, haha.

Mda… se pare ca de ceva zile avem probleme cu dormitu’… mai bine zis cu adormitu’, ca dormitu’ nu e problema :)). Mai devreme de cel putin 2,30 nu pot adormi, asa ca mai scriu un blog, mai o pitzipoanca, mai un cocalar, mai o pagina de iGoogle, mai schimbat profilu’ de hi5 (e grava situatia)… Da… ciudat, poate o fi de la Saw. Btw, in sfarsit am reusit sa-l vad (wow, onoez, omg, brb). Primu’ a fost interesant, de fapt, a fost chiar tare, al doilea ok, al treilea buhu-soap opera, iar al patrulea SF. Asa ca baietii de la Twisted Pictures ce s-au gandit… ia sa scoatem si Saw V (cinci). E clar… Nightmare on Elm Street all over again. Numa’ ca asta (pana acu) nu-i asa de penibil, cu toate ca Jigsaw aducea (*spoiler*) un pic cu Freddy. Si uite asa mai scriu pe blog. Crezi c-o s-adorm acu? Neah, m-asteapta youtube-u’. Yeehaaw!

Frate, ce saptamana… si de cand n-am mai scris… Am cacalau de spus. In acest post voi povesti urmatoarele intamplari:

- Concert la Arenele Romane

- Concert la Biserica

- Minunata zi de joi sau vineri… nu mai stiu… aia cu colocviu’

- Concert la BucurestiFest

- Minunata zi de luni

- Si-mai-minunata zi de miercuri.

Buuun. Sa-ncepem cu inceputu’. Concert la Arenele Romane de Ziua Mondiala a Rugaciunii. Am fost invitati (noi astia de la ST) sa avem un moment de inchinare a.k.a. cantat la aceasta zi speciala. Spre norocu’ nostru am gasit si tobar, care a rezistat cu stoicism dupa trei infarcte la activ (cu mult inainte sa avem noi repetitiile, haha). Dumnezeu sa-i dea sanatate, ca mult bine ne-a facut. Bineinteles verii nostri spirituali au apucat sa faca sound-checku’ inainte de noi asa ca noua ne-a ramas in jur de… 20 minute sa facem tot. Cu chiu cu vai, noroc ca-l cunosteam oarecum pe Marian de la Vitamina C, am reusit sa-mi bag electrica printr-un Marshall asemanator celui de la sala de repetitie. Concertu’ a fost beton; trupa s-a armonizat, eu n-am bagat (asa de multe) gherle, mai putin un D prelung in loc de Ab (foarte rusinoasa faza).

Apoi am cantat si la Biserica aceleasi cantari. Am fost si filmati - ce mieji suntem. Evident undei ST sunt si sunetisti, haha. Un mare brum pe un microfon mai ca a compromis toata inregistrarea (n-am ascultat inca DVD-u’ asa ca am doar o parere subiectiva). Ca sa nu mai punem micile giumbuslucuri de la electrica, haha. Si la tobe am bagat ceva gherlute. Faza penala a fost ca omu’ care filma, baga in cadru si degetele mele virtuoase batand la clapele Rolandului - penibil!

Asa… s-a terminat si concertu asta, du-te la simulare joi/vineri la licenta. In caz ca nu stiati, la noi, la minunabila facultate de Informatica Manageriala din cadrul Universitatii Romano-Americane, se da simulare de licenta. Normal, nu? Si ca orice simulare, daca n-o iei, se trece ca restanta; mi se pare perfect normal (pentru voi astia care nu ati perceput faza, sunt sarcastic). Mda, asa ca ma duc eu ca baiatu’ silitor cu doua capitole si programul terminat la facultate. Si astept, o intreb pe Botezata daca e Lavinia Stanica in cancelarie; ea se uita inauntru si face semn ca nu. Bun, mai ma-nvart eu pe-acolo si intru-n vorba cu niste colegi ca sa aflu, spre stupoarea mea, ca Lavinia Stanica e bye-bye intr-o mare demisie. Atunci mintea mea a facut o pauza - da’ Botezata de ce s-a mai uitat dupa ea?… weird. Dupa ce am dat iar play la minte, dai si caut-o pe Crisan. Target spotted, ma duc la ea. Ea da din cap intr-un mod continuu balbaind niste vorbe din care inteleg ca tre’ sa fiu la 12 la laborator. Da bine, doamna doctor (ca deh… e doctor in ceea ce preda), stiti… laboratoarele sunt vreo 5. Primesc raspunsu’: “la laborator”, si usa se inchide. Apoi a urmat un moment penibil… profesorii s-au inchis in cancelarie si nimeni nu putea sa intre daca n-avea cheie. Ca sa va lamuriti de facultate normala… Ma rog, se face ora 12, ajung la laborator, si ma duc cu licenta. Ea, intr-un moment de revelatie tehnologica, “care-i Page Down?”. Probabil ca stimabila nu stia de tasta Fn (function) prezenta pe toate laptop-urile mileniului 3. Ca atare, eu tineam tasta Fn in timp ce ea dadea de sageti in sus si in jos triumfator, ca peste un minut sa-mi zica sa vin pe 12… Tam tam… Cu morcovu’ pus bine la fundut, ma duc la serviciu si-mi iau controversatul concediu de training pana pe…12, mwhaha. Aplicatia e toata gata cu meniu, frumos, totu’ aranjat, iar lucrarea… sa zicem un 70%.

Trecem la BucurestiFest. Cine n-a stat pana la sfarsit a fost fraier. A fost super tare. Mai putin faptu’ ca mi-am pierdut 80% din voce si ca acum sun ca un magar castrat si cu o broasca in gat. Sa vezi ce voce am dimineata… minunata, I’m Sebuuuullllbaaa… Anyway, au cantat CatreCer… au bagat baietii binisor, da’ tot ibanezu’ suna mai bine ca fenderu’. Instrumentistii, ca de obicei, s-au prezentat bine. Apoi a urmat The Band with no Name. Cu toate ca au cantat cu negativ, au bagat mare oamenii, show alea alea. Frumos. Iar apoi a venit Hillsongu’ cu binecunoscutele tzopaieli, pogo-uri, trenulete etc. M-am culcat tarziu pentru ca a doua zi sa fie:

Minunata zi de luni. Ma trezesc ca omu’ de dimineata - la 12, imi fac ritualu’ de dimineata si ce-mi trece prin cap… Ia sa mai vad pe ici pe colo ce se mai intampla. Si ispita ma infasoara lesne, eu fac pe rezistentu’ ca sa ma trezesc… pacalit. Pana mea, dai tunete si traznete, da’ degeaba. Mai pe seara intru in vorba cu un prieten si imi explica mai multe ce si cum-uri, si ma mai calmez un pic, dar nu pentru mult timp. Eu, ca un barbat adevarat, vroiam s-ascund de draga-mi, da’ pana la urma mi-am facut curaj si cruce si am zis. Rezultatul a fost mai mult decat minunat (sarcasm, desteptule care esti), asa ca m-am culcat plin de bucurie (s). A urmat o zi penala semi-normala in care am incercat sa-mi bag Mac OS X pe laptop. Haha, bad idea. Evident ca mi-am busit pc-u’ da’ am reusit sa-l restaurez. Da’ nu m-am linistit si m-a mancat in cur sa bag si alta versiune, pentru ca ulterior sa-mi busesc si mai bine sistemu’. Acu’ nu mai boot-a nici pe Vista, nici pe Leopard. Ce MBR, ce set active, nimic. Noroc ca azi, m-a rezolvat Fil, cu un DVD pentru Vista si nu stiu ce comenzi pe consola pentru Leopard. Asa ajungem la:

Si-mai-minunata zi de azi. Evident, iar sarcasm. Am ajuns la facultate, pentru ca trebuia sa dau examen la Modelarea si Simularea Proceselor Economice. Inca o disciplina nefolositoare si imbibata de teorie. Am scris la toate subiectele, ba chiar am rezolvat si problema; problema e ca mi-am folosit logica si nu cunostintele din carte, asa ca s-ar putea gasi mici deosebiri intre conceptii, haha. Anyway, liber de examen m-am dus la prea-mandra-mi. O intalnire incordata, eu cu coada intre picioare, ea nu-stiu-cum da’ probabil ca nici ea prea multumita. Daca ne-ai fi vazut, totu’ parea OK, da’ in mine eram cacat pe mine. Nici momentul plecarii nu a fost lipsit de o oarecare tensiune (cel putin din partea mea). Si acu’ incepe partea misto. Ma duc obosit spre statia de taxi-uri si gasesc un Leone. Eh, asta e, nu mor cu 1,70. Da’ pana sa-l intreb pe unde mamicuta lui o ia, ma vad pe langa podu’ Baneasa si iesit la Piata Presei Libere cu 10 lei deja. Mai sa fie, chiar asa de prostanac par… In fine, ajungem la Moghioros, zic sa ma lase, ii dau banii si ies. Asta pleaca in tromba si cand ma uit in buzunaru stang (Vodafone) - aer. Dai cu nervi si gesticulari prin aer, balmajind blesteme asupra-mi. Repede, dau sa sun, suna - nu raspunde. Mai sun o data, nu raspunde. Inca o data - “abonatul Vodafone nu poate fi contactat”. E clar; domnule taximetrist, sa-l folositi la clisma si sa va ramana acolo. Asta e se mai intampla. Ajung acasa plin de nervi si balmajind restul de blesteme, si dau telefon la Vodafone. Ma-ntreaba pe ce firma era abonamentu’. Io “hopa!!! am uitat ca l-am trecut pe firma”. Dai si cauta acte, nimic (actul cautat era sub o carte din fata mea). Ii raspund ca Ubisoft si ma-ntreaba de cod fiscal. Acu’ e-atunci. Ii zic “mama… m-ati omorat, un CNP nu se poate?”. Pana la urma ii dau adresa firmei si se infaptuie blocarea abonamentului. Blesteme. Acu’ am ramas doar cu orange-u’… iar Vodafonu’… mai e, ca sunt in concediu, haha. A da, tre’ sa dau mass cu faza asta. Anyway, acum ca am terminat si cu blogu’ pot sa ma uit, IN SFARSIT, la Saw. Noapte buna!

Ziua de ieri a fost misto. Am plecat dis-de-dimineata cu masinile spre baraju’ Vidraru si spre Bâlea (sau Mâlea) Lac ca sa… habar n-am… ca sa mai iesim din Bucuresti. Drumul a fost distractiv; am ras, am cantat fals, ne-am prostit (sau m-am prostit) si am ras din nou. Pe drum am vazut un ARO decapotabil, de fapt, decapotat… cu flexu’. Era cool.

Am ajuns la Vidraru, dupa un drum “placut” pe Trans-Fagarasan, si a inceput sa-mi intre morcovu’. Pentru cei care nu stie, eu sunt altofob (daca exista cuvantu’ asta), adica am o imensa fobie de inaltimi. Ma rog, daca balustrada imi ajunge pana la piept, parca e mai bine. In cazul Vidraru, ea ajunga pana in zona stomacului. Brrr. Am fost o priveliste amuzanta. Toata lumea statea pe trotuar, eu nu - pe sosea. Chiar si in poze… la fel. I’m so funny…

Da… dup’-aia ne-am dus inspre la Mâlea Lac, da’ drumu’ era acoperit de zapada - tam tam. Asa ca ne-am catarat un pic pe sus pe munte si apoi am coborat spre cabana Capra (ce nume…) unde am mancat o mancare… hai sa spunem mai mult hranitoare decat buna (cred ca inca mai am carne de vita in dinti!). Apoi ne-am intors acasa - bineinteles aceleasi rasete, falsuri, strambaturi la masinile pe care le depaseam etc.

Fun, fun. Ajuns acasa, am ocupat imediat locul de cinste… adica buda, si m-am apucat sa continui sa citesc cartea pe care o citesc… cand ma duc la WC :). Si citind mi-am dat seama ca multe lucruri ma impiedica sa live life to the fullest cum ar zice francezii. Resentimente, atitudini gresite fata de oameni la care daca ma gandeam, ma enervam. Pe langa astea mai sunt si multe lucruri pe care le fac in mod cotidian si care nu-s folositoare. M-am gandit la astea si la ce inseamna sa fii un “bun crestin”. Inevitabil m-am gandit la ce fac io si la ce presupune un “bun crestin”. Cre’ ca stii care a fost concluzia. Asa ca m-am pus pe treaba: sa repar relatii (evident intr-un mod care ma caracterizeaza), sa-mi cer iertare persoanelor carora le-am gresit si sa incep sa “lupt” cu lucruri pe care majoritatea crestinatatii le numeste pacat - sa astup gauri din caracteru’ meu, sa-mi tin gura cand trebuie, s-o las sa turuie cand trebuie, sa-mi revizuiesc comportamentul, atitudinile… sa fiu un “bun crestin”.

Dupa ce am terminat de meditat la chestiile astea, mi-am adus aminte ca era 1 Mai si am zambit…

Nota: acest post este aferent zilei de 22 aprilie.

Azi a fost o zi minunata; pana cand s-au adunat norii, au intunecat ceru’ si a inceput sa-i dea cu ploaia. Si ploua, si ploua. Ajungem noi in statie la tramvai… eram fleasca. Toti 5. O priveliste amuzanta: 5 tipi in tricou si unu in pantaloni scurti, uzi leoarca si razand ca prostii. Totul a fost ok pana caaaand… ne urcam in tramvai. Bineinteles - facem baltoaca in jurul nostru. Si stam… si stam… se misca tramvaiul 2 metri… si stam… si stam. Juma’ de ora de la Piata Domenii la Bvd. Ion Mihalache. Cauza? Niste idioti se bagasera pe linia de tramvai si blocau drumul acestuia si fatala intersectie. Pai frate, cand ai Jeepan de 30-40 mii de coco iti permiti. Esti smecher, miez. La Mihalache era ceva nemaintalnit: o masina incolacita dupa alta, in timp ce alta era in fata ei, 5-6 tramvaie venite dinspre podul Grant asteptau sa intre in intersectie, la fel si cele dinspre Victoriei, Domenii si Piata Presei Libere. Nu inteleg o chestie. Cum ploua, iese lumea cu masinile si blocheaza tot. Cand nu ploua, ies oamenii cu masinile si surpriza, nu se blocheaza nimic! Wow omg onoez! Cred ca ploaia aduce un surplus de incompetenta si de idiotenie in mintile soferilor. Ca un licantrop la luna plina. Straluceste soarele, la-la-laaa, totu’ e bine. Cand e ploaie, omul normal se transforma intr-o bruta care are doar celule gliale si testosteron…

Mda… si uite asa, am scris inca un post despre prostia romaneasca si incompetenta soferilor. Noapte buna!

S-a terminat summitu’, si a iesit romanu’ cu masina. N-a fost niciodata asa de aglomerat Drumu’ Taberei ca azi. Am coborat la Romancierilor pentru ca era coada pana aproape de statie… :|. M-am urcat cu chiu cu vai in 41 care, atunci cand m-am urcat io era oarecum mai liber. N-a durat mult si am devenit foarte apropiat de oamenii din tramvai… la propriu. Lipiti ca sarmalele. Apogeul a fost, insa, la statia Lujerului unde, coborand pentru a face loc unui muncitor frustrat, am urcat iar inapoi in mai putin de 1 secunda 3 trepte, impins fiind din spate de lumea care nu stie sa astepte. In acest timp, firul de la casti s-a agatat de cineva/ceva, a tras mp3-u’ din buzunar si jacku’ a cedat, rezultatul fiind caderea playerului in cumplita statie. Sau pur si simplu mi l-a luat cineva. Tot ce stiu e ca in timp ce trageam disperat de fir, un nene mi-l ridica si vad, spre profunda mea dezamagire, jacku’ fara mp3 in capat… M-am umplut de nervi. In Bucuresti daca lumea nu impinge, nu injura si nu isi etaleaza prostia, nu se simte bine. E ceva in noi care ne indeamna sa aratam cat de idioti suntem.

Tot la capitolul idioti, azi aflu ca la Moghioros cineva a dat peste o doamna la vreo 50-60 ani pe trecerea de pietoni si saraca a murit. Ia ghici cine era la volan. O FEMEIE! Doamne, s-au prostit rau urmasele Evei. Cel putin la volan! Sunt din ce in ce mai neatente, iresponsabile si nerabdatoare; ca sa nu mai zic de proaste. In mai putin de 20 zile am vazut/auzit de 3 accidente grave si toate erau cauzate de… femei. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu-s misogin. Din contra. Dar cand vine vorba de condus, majoritatea dovedesc o nesiguranta care le impinge la gesturi necontrolate, acceleratie in loc de frana si invers. 90% din femeile pe care le-am vazut la scoala de soferi conduc cu mana instructorului pe volan. Si la examen, scoate tanti euroiu’ si Abracadabra - uite carnetu’! Un schimb corect: io dau banu’, tu dai carnetu’.

Mda… nu mai e nimic de spus. Traiasca 41, romanu’ prost si soferii idioti. Om fi noi varza ca stat european, da’ macar am avut summit NATO. Vai de capu’ nostru!

“Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de dor, fara viitor”

Aceste versuri apartin trupei Altar. Si cat adevar exprima. Traim intr-o tara in care spaga si pozitia sociala dicteaza legea. Traim intr-o tara in care justitia este valabila pentru unii, iar altii sunt trecuti cu vederea. Un asemenea caz este prezentat aici, unde o anumita Ana Maria Straus - o tanti sus-pusa - da cu A8-u’ peste o studenta pe trecerea de pietoni pe Bvd. Kiseleff langa Muzeul Satului, si spune fara stres ca avea doar 60-70 km/h. M-am uitat la filmulet si la tot articolu’ si nu mi-a venit sa cred! Cata ignoranta si cata indiferenta (cam acelasi lucru) cand e vorba de viata unui om. A da, trecea prostanacu’ de Tariceanu despre care, la cat de des e suparat si ofuscat, tind sa cred ca e emo.

M-am uitat si m-am gandit la cat de multi idioti isi aranjeaza carnetu’ si dupa aia ii vezi la stiri, ba cu o baba pe parbriz, ba cu 2-3 luati sub roti etc. Mi-amintesc de instructorul meu auto care ma intreba daca vreau sa-mi platesc examenu’… Mori, moldoveanule! Vai de capu’ tau si-al tuturor ca tine! Oricum, ne abatem de la subiect.

Mda, si uite asa moartea ne ia pe toti, fara sa anunte. Ieri l-a luat pe Pruteanu, azi pe aceasta tanara, maine… eu? tu? Vanghelie?

Duminica am fost martoru’ unui accident destul de nasol. Masina care a avut demaraju’ mai mare decat noi a fost lovita in fata noastra din plin (culmea, tot de o femeie…) si apoi duduia sa oprit intr-un taxi care stationa. Taximetristu’ si clienta erau rupti de frica si in stare de soc. Bine ca n-a plecat Adi mai repede de la stop, ca altfel tanti se oprea in noi. Se pare ca Cineva de Sus inca nu terminase cu noi. Si sunt recunoscator pentru asta.

Viata e cel mai nesigur lucru. Oricand, oricum poti muri. In cele mai inedite si stupide moduri. Faza e ce urmeaza. Viata ca viata, da’ lumea ailalta… Te ia dracu’ (literally speaking) sau te duci in Rai… Multi se multumesc sa-si spuna ca nimeni nu stie sigur. Hoho, wrong. Daca nu te cunosti cu Iisus, amandoi stim unde ai rezervarea… Nu te amagi cu povestea ca Imbatranitu’ de zile iti va pune in balanta bunele si relele. Asa oricine ar avea +1 bune ar castiga; that wouldn’t be fair now would it? Gandeste-te. Mai du-te si tu pe la biserica, mai deschide o Biblie, vezi care-i faza. Timpu’ nu-i de partea noastra.

In incheiere, tragem concluziile:

1) soferii din Bucuresti sunt niste idioti - nu pot sa trec pe trecere de frica sa nu-i pictez vreunuia parbrizu’.

2) Romania e o tara unde coruptia este la ea acasa. Totusi, nu era mai bine pe vremea lu Ceausescu!

3) decat sa te ia dracu’ mai bine ia-l pe Iisus langa tine… nu?

Poate ca te intrebi “ce este Haze?”. Pe scurt, este un joc facut de Free Radical Designs (pe scurt FRD) si publicat de Ubisoft, firma al carei angajat loial sunt. In mare, jocul este o mizerie plictisitoare cu grafica ponosita. Asa ca sa trecem direct la subiect:

1. Grafica: Quake 3 il bate la fundu’ gol. Niste texturi facute de maimute modificate genetic. Si cica are si HDR, haha, funneah.

2. Plot/Story: Un titlu alternativ ar putea fi “The Predictable”. Un fir narativ liniar, simplu si total predictibil.

3. Muzica: A vazut cineva filme cu Schwarzenegger?

4. Varietate: In multiplayer cel putin, sunt nenumarate harti (6 - wow OMG ZOMG!!!111) disponibile pe incredibilul numar de 3! moduri. Citez: “online battles and choose from a variety of online modes”. Wow omg onoez!. Asta da varietate. Ca sa nu spun ca 2 dintre moduri sunt clasicele si banalele Deathmatch si Team Deathmatch. Iar al 3-lea mod e gandit de urangutani sub hipnoza.

5. Feeling: Iarasi multiplayer; un joc total debalansat care oftica foarte mult jucatorii. Controllerul meu de PS3 mi-e martor si a simtit pe propriul sau plastic frustrarea-mi.

Astea sunt asa, in mare. Daca ar fi sa intru in detaliu… Ieri, cand am aflat ca ne intoarcem la Haze si ca vom face doar sesiuni de gameplay, am zis “Eh, au mai lucrat englezii aia asa ca ar trebui sa arate/se simta/fie mai ok”. Wrong! In primul minut in care am bagat bluray-u’ in PS3 si am vazut ecranul de Haze, am zis “E clar… aceeasi porcarie…”. Si asa a si fost. Fun fun fun! O mizerie de joc. Nici n-au trecut 20 minute si controllerul meu a inceput sa se indrepte furios spre birou, aruncat fiind de mana mea. Foarte stresant joc. Si ceea ce te streseaza mai tare este faptul ca nu e balansat, lag destul de mare chiar si pe LAN si desincronizari intre animatii/miscari. O mizerie de joc, ma repet. Nu-l cumparati oameni buni! Oricum nu ma citeste nimeni, da’ macar am avertizat comunitatea wordpress :)… Ma duc sa ma culc; maine ma duc inapoi la gunoiul franco-englez pe numele de Haze. Bleah!