Ne-am mutat

De mult am vrut să am un domeniu al meu, so… blogu’ și tot neamu’ s-au mutat la COLAHOLICU.RO. Yay. Make sure to update your blogrolls… ăia care m-ar avea

Order maker IV: Criza

***În vremuri de criză, soluții de criză***

Eram azi la serviciu și deodată mă bufnește o poftă de paste Al Arabiata cum bine știu să le facă ăștia. Așa că am intrat pe site, am dat telefon, am făcut comanda și domnișoara îmi spune că în aproximativ 40 de minute ajunge și comanda (asta pe la 11,45). Bun! Fericit mă întorc la pointerii mei. Se face 12,30, nici un semn… mă gândeam că de la Unirii la Progresului ajunge mai repede. No worries, d’-abia aștept să mănânc. Când, deodată, sună telefonul (“Comanda!!”, țip io triumfător). Răspund la telefon și începe convorbirea:

El: Alo? Domnu’ Marin? (MARIN?!!! What the…!?)

Eu: Murariu, da.

El: Ah, da. Eu sunt la Palatul Parlamentului (d’-abia acolo? meh, no worries) și am sunat să vă întreb unde să cobor (?) că sunt în 385 (CE MĂĂĂĂ?!! 385???!!! și dintr-o dată mi-a venit un val de râs dinspre laringe pe care cu greu mi l-am stăpânit).

Eu: Păi (nu râde!).. ăăă.. coborâți la (NU râde!!)  stația ș.a.m.d. (cu voce tremurândă, printre încercări de a-mi stăpâni râsul).

Imediat ce am închis, eu și colegii ne-am pus pe râs. Cu 385-u’, mă?! Criza asta… Vreo 5 minute nu mi-a venit să cred.

ÎNSĂ…însă, mâncarea a fost foarte bună (ca la restaurant, de altfel) ȘI ne-au dat și sucuri moca din partea casei. N-am avut nimic de reproșat din punct de vedere al calității produselor (nici eu, nici colegii), atâta că a durat aproximativ o oră să ajungă. Așa că recomand tuturor să comande mâncare de la Cassa Adeli, numa’ să aibă grije să o facă din timp, cam cu o oră înainte.

Poftă bună, sta-v-ar în gât!

Țepari

***Doi creștini și patrioți vor scăpa țara de h(t)oți***

De la un timp, de când am început să merg mai des cu taxiul (sper să se rărească desul ăsta), mi-am format obiceiul să mă uit la tariful fiecărei mașini (de taxi, evident) pe lângă care trec. Așa, să-mi actualizez baza de date…

Ei, și cum mergeam eu frumos într-o zi la lucru văd un taxi, Mondial după siglă, de la distanță. “1.60″ îmi zic eu în gând și continui să merg. Când ajung mai aproape ce îmi vede ochii? Avea tariful 3.50… 3.50! O gălăgie de bani. Nici nu te urci bine și deja ai 3.5 lei pornirea. Zbang! Dar faza mai dubioasă a fost că nu era Mondial. Era taxi “Arsenal” cu textu’ ăsta scris cu același font, pe același fundal ca taxi Mondial. Practic era aceeași siglă, numa’ că scria Arsenal! Adică furt pe față, ce Abibas sau Nyke… Și mi s-a făcut milă numa’ la gândul că s-o sui vreunu în el și s-o scăpa de 20-30 pentru câțiva km. Unde sunt Vadim și Becali să scape țara de h(t)oți? Unde ești tu, Țepeș doamne? Unde este ciocolata mea din frigider?!! Hm… wait…

Anyway, căscați bine ochii dacă nu vreți să căscați buzunarele (sau portofelul, după caz).

Despre telefoane…

***Uneori sunt de părere că telefoanele ar trebui vândute în funcție de calitatea auzului fiecăruia, unuia mai surd unul cu țignal mai tare etc.***

Încerc de o oră să dau de o persoană și nu reușesc. Și mai ales azi după o zi nasoală… Nu știu cum se face că pe unii trebuie să-i suni de n (n aparținând lui N*) ori ca să audă telefonul – evident, vorbesc despre cel mobil.

Cel mai mult îmi plac cei care au DOUĂ sau mai multe telefoane. Ei bine, aici începe distracția. Normal ai crede că dacă are 2 mobile atunci va fi de 2 ori mai accesibil. Eronat. Parcă accesibilitatea – la unii – este invers proporțională cu numărul de telefoane. Și acu’ mi-o bagă pe aia cu “sunteți în rețeaua Cosmote”… fi-ți-ar cozmoteu’ tău! Incredibil! Poate gândesc io greșit, dar atunci când îmi moare un telefon sunt un pic mai atent la celălalt, nu?

Sau mai sunt unii care parcă pierd semnal, baterie, tot când sunt cu o persoană sau cu un anumit grup de persoane. Încerci să suni – “sunteți in rețeaua…” sau “abonatul nu poate fi contactat” – și îți dai seama “a, e prin oraș cu X…”.

De parcă n-ar fi destul de enervante aceste calități una per persoană, mai sunt și unii binecuvântați care au amândouă darurile – și surd, și cu un telefon mort… Nu pot să nu mă enervez… Stai să mai încerc o dată (evident, pe telefonul cu baterie). Mda, La bemol (cel puțin la Nokia-u’ meu). Mor!

Am vorbit cu d-ăștia de atâtea ori “bă, auzi-ți telefonul, bagă-l pe undeva pe la vedere, pe la auz” și cam ăsta-i rezultatul. Era comunicării… Aveți vreun sfat?

Trei pași pentru a fi un troll eficient

***Aveam de gând să scriu despre alt subiect, dar îl voi mai rumega. Până una alta, un post cu creaturi mitice… hm…***

E plin internetu’ de ei și de articole despre cum să fii unul eficient și cu profit maxim…dar, ce sunt troll-ii? Ei, în afară de cei menționați de JRR Tolkien, trollii sunt o specie destul de la modă pe meleagurile virtuale. De obicei, ei au un scop bine conturat, și anume: să își facă treaba (de obicei cea mare), să se șteargă și să privească apoi cu satisfacție și amuzament la pagubele produse . Ei sunt cei care postează off-topic, cei care spun pe un clip youtube al trupei X că trupa X cântă nașpa, cei care pe forum-uri creștine postează citate din Zarathustra lu’ Nietzsche și afirmă că nu există Dumnezeu și că Biblia este o gramadă de minciuni. Ei sunt troll-ii. Totuși, ce îi determină pe acești oameni să facă asemenea atrocități? Păi, principala cauză este plictiseala… Te plictisești, nu-i nimeni pe mess așa că vei enerva niște suflete nebănuitoare.

Cu toate că nu faci decât să enervezi lume, a fi un troll eficient cu splash-damage cât mai mare presupune următorii pași:

1. Numele – acesta este întotdeauna contextual și diferă de la forum la forum. De exemplu, dacă ești pe un forum creștin trebuie să fie ceva de genu’ “Adevaratul crestin”, “Nicodim” sau “Ateul”. NU trebuie să fie ceva la caterincă pentru că vei fi depistat și scopul nu va fi atins (lumea nu se va ataca… ). Încă un exemplu, dacă ești pe un clip youtube de muzică Pop, ar fi bine să ai nume din gama “xdisciplex”, “megadethrulz” sau “limbpizkit”. Încă o dată, numele este foarte important deoarece în funcție de el vei fi sau nu luat în considerare.

2. Exprimarea – trebuie să fie însoțită de greșeli, dar nu aglomerată. Lumea trebuie să te creadă un prost incult și agramat, but don’t overdo it! Iarăși, depinde de context. Dacă ești pe un forum de gaming trebuie să folosești mult “lol”, “rofl”, “stfu”, “noob” și alte cuvinte 1337, pe când dacă ești pe un forum creștin trebuie să folosești exprimări ca “adevărata credință”, “căi-ți-vă de pcăatele voastre” și să pomenești de vro două ori numele vreunui sfânt.

3. Mesajul – esența faptului de a fi troll. Trebuie să fie unul off-topic sau aleator, destul de ofensator și tâmp. Trebuie să enerveze, să aprindă spiritele. Totodată, nu trebuie scris aiurea, ci trebuie să pară (dacă nu este chiar așa) că tu chiar crezi ceea ce afirmi. De exemplu, pe un clip de youtube de muzică Pop ar trebui să spui că metal-ul le dă jet tuturor genurilor muzicale sau să spui ce nașpa cântă Britney Spears (care chiar cântă nașpa…).

Să vă dau un exemplu de trollism:

- forum: creștin

- topic: postează 2 motive pe care le-ai folosi pentru a convinge pe cineva să vină la concertul lui X (cântăreț de muzică rock) și câștigi un album.

- post: Adevăratul creștin – “Acest gen de muzica este esenta culturi americane care au abandonat pe Dumnezeu si au imbratisat pe satana si toate nenorocirile fiecarei generati. Cai-ti-va de pcaate si veni-ti la credinta adevarata! Doamne ajuta!!!”

Și încă unul pe care pe mine m-a amuzat foarte tare aici , actualizat recent (adică acum). Spre rușinea mea, nu am avut splash-damage mare … Alte sugestii pentru a fi un bun troll?

Despre creștini penali

***Prin acest post nu vreau să-mi denigrez colegii mei de credință, ci mai degrabă vreau să ridiculizez unele acțiuni care, cred eu, ne fac să arătăm inferiori, ridicoli în fața altora***

Am primit zilele astea un mesaj pe YMsg care suna în modul următor:

“[ID_DE_MESSENGER] (5/27/2009 11:30:38 PM): http://www.youtube.com/watch?v=Jepqu8D9YTQ daca ai 3 min uitate cu atentie,nu e sa te sperie ci e sa te trezeasca,e f adevarat,franeaza e vb de viata ta”

Cum l-am citit, după modul în care era compus acest mesaj, am bănuit că o să urmeze ceva mai mult sau mai puțin penibil. Și, ia ghici, așa a fost. Clip-ul îl mai văzusem pe când browsuiam pe net în clipe de plictiseală, dar ca să fie folosit ca “unealta de evanghelizare”, laso-ncolo… grow a brain. Adevărul este că acest clip m-a trezit, deci mesajul și-a atins parțial scopul. Despre ce este vorba în filmuleț? Păi, clipul prezintă – chipurile – sunete din iad. Prinzi idioțenia? Sunete din iad… captate PE Pământ (Terra) dintr-o groapă aflată la 14 km adâncime… Și totuși de ce ar avea dracu’ iadul într-un loc mai mult sau mai puțin accesibil oamenilor vii?… Dintre toate prostiile pe care le-am auzit de la creștini, asta conduce detașat în Top15 (multe sunt la distanță foarte mică, totuși). Și când te gândești că mulți pun botu’! Eu vă dau un sfat: stați cât mai departe de Groapa Marianelor (aprox. 11km adâncime) că s-ar putea să vă aflați în vestibulul iadului și să nu știți… aveți “grije mare”!

De ce mulți creștini, în loc să fie oameni cu influență, oameni inteligenți, oameni puternici (vezi Petru, Pavel, Apolo și mulți alții) ei se comportă ca niște idioți. Parcă s-au născut alaltăieri și pun botu’ la orice tâmpenie (mai ales la cele ale Americanilor). Păi când le povestea de toate Pavel ascultătorilor lui din Berea (mda… așa se numea ), ăștia imediat erau gata să sară dacă o lua pe ulei. Ăștia erau gata să conteste însuși spusele lui Pavel și se uitau tot timpu’ în Scripturi să vadă dacă e pe bune sau nu. Pe când noi… noi suntem gata să punem botu’ la toți cei care ne amețesc cu versete din Biblie care, puse cap la cap, zic ce vor ei. Și nu-i așa că nimic nu aduce pe oameni la Biserică decât niște sunete din iad!? Trezirea, băi, că lumea se duce de râpă și mulți dintre noi o împingem: n-ai voie să intri în biserică dacă puți a băutură, n-ai voie să te închini dacă ai fusta prea scurtă (chit că poate e o curvă care caută răspunsuri și mângâiere la Cristos), n-ai voie să ai părul lung (cu toate că poate strânge pentru a-l dona), n-ai voie și iarăși n-ai voie. Păi Iisus nu intra la curve și la vameși, în timp ce cei preasfinți stăteau curați la distanță?

Folosește-ți creierul, că d’-aia ți l-a dat Dumnezeu, ca să inventezi modalități atractive (și biblice, evident) de a-l atrage pe om la Cristos, la viață. Noi, în schimb, ce folosim? Sunete din iad, tată, și amenințări cu posibilă moarte (de genu’: “dacă mori azi unde ajungi?”) . Și când îl chemăm pe om la Iisus, la ce îl chemăm? La LEGI, muuuulte legi. Ești liber în Cristos, dar nu și în biserică!

Este timpul ca noi, creștinii, să punem mâna bine pe sapă și să ne deschidem ochii, să avansăm cu tehnologia, cu trend-ul, să fim RELEVANȚI pentru societatea de azi, nu să îi punem batic! Exteriorul este destinat mormântului și viermilor. Bisericile se vor umple atunci când creștinii vor renunța la habotnicia lor, la îngusitmea lor și vor prezenta ofertă atractivă generației ăsteia. Și oamenii vor veni la Iisus atunci când vor vedea creștini liberi, fără să care în spate rucsacul plin de legi și baticuri, cu fruntea senină, inteligentă, cu speranță, cu bucurie și plini de viață, nu bârfind și bombănind în tramvaie.

Bă, creștinilor, haideți să ne scoatem capul din vorba aia din popor și să începem să gândim, că facem Numele de rușine cu prostia noastră.

Mai bine vă uitați la ăsta decât să ascultați “sunete din iad”…

Retrospectivă

Mă uitam zilele astea pe fostu’ blog. Printre tonuri de Scorpions (de la frati-miu’) citeam și comparam timpurile de atunci cu cele de astăzi și mă gândeam “duamne, cum s-au schimbat vremurile (în bine)”. Mă amuzam că eram frustrat și îngrozit că nu voi putea învăța mai mult decat Macromedia (pe atunci) Flash și că niciodată nu voi putea fi apt de a face o aplicație Windows de sine stătătoare, lucru care nu s-a adeverit .
Citeam și râdeam când mă uitam la povestirile de la școala de șoferi: de instructorul moldovean și prost Ciupe, de cum se enerva că nu știu legislație în timp ce eu mă rânjeam tâmp. Dup’-aia am citit despre luna mai, cum viața mea a trecut printr-o schimbare radicală… acum uitându-mă în urmă nu-mi vine să cred cât de imatur și enervant eram uneori (probabil că Teo ar zice că de mai multe ori…). A, ca să nu mai zic de pățania cu Teo și cu toată perioada de awkwardness care a ținut aproape un an. Citeam fiecare postare, aproape zilnice, și vedeam câți nervi prăpădiți, lacrimi și nopți nedormite. Eheee… good times.

Apoi am văzut avântul și puterea (de la Dânsul) pe care le aveam în perioada aia și cum luptam cu mine, cu dracu’ și cu tot aliotmanu’ lui, numa’ ca să fiu pe placul Lui. Aici, am meditat un pic… s-a cam fâsâit elanu’  de-atunci, și am stat și m-am gândit ce s-a întâmplat între timp de am pierdut ținta. Sau poate că ținta a fost înlocuită de alta, de dorința de a trăi “the American dream” în perioada asta de criză sau poate doar să am o stabilitate economică și profesională. Totuși, citind acele rânduri mi-am dat seama că atunci și în această privință, gândeam mai bine decât o fac acum. Acuma totu’ e o rutină, o mare plictiseală religioasă zgândărită din când în când de un om ca Adi Hentea. Și mi-e ciudă. Mi-e ciudă pentru că îmi place starea asta; dă un oarecum confort și o pseudo-stabilitate. Dar vreau iar să mă lupt, să privesc dușmanul între coarne și să-i rânjesc învingător, să-i simt furia care să mă întărească, să am pe Șefu’ lângă mine și să-i simt lumina caldă în jurul meu… doresc să fiu pentru El ca unul din acei viteji a lu’ David care s-au dus, de dragul lui, până în teritoriu inamic ca să-i aducă puțină apă de unde-și dorea să bea… Ehe… Frumos sună… Dar când mă uit la mine, mă văd așa neputincios, așa lipsit de vlagă și chef. Acum scriind asta, îmi dau seama de greșeală. Normal că uitându-mă la mine văd doar carne neputincioasă care se degradează pe zi ce trece, mușchi atrofiați și coaste care mai că-mi străpung pielea (evident, metaforic vorbind). O răpciugă. Dar când te uiți la EL, devii precum calul năzdrăvan al lui Harap-Alb, așa că mă voi uita la El. Și chiar dacă ar fi să cad de nenumărate ori, mă voi ridica și mă voi avânta cu și mai multă sete înainte, pentru că știu că-L am lângă mine și știu pentru ce lupt. Demon season OPEN!

Pisici

Azi m-am crăcănat de râs la filmulețu’ ăsta. Vizionare plăcută!
P.S. Ulterior am aflat că motanii sunt ăia care chiorlăie…

Muzică

În sfârșit, după o bună bucată de vreme de secetă și rutină dureroasă, ieri am simțit cu adevărat muzica. Mai ales când am cântat împreună cu Adi Hentea am simțit un fior care de multe ori este estompat de sfintele și dreptele standarde muzicale împărțite de mai-mari…

Însă uitându-mă la omul ăsta, Adi, mi s-a făcut rușine de mine; el este orb (nu din naștere – deci n-are simțurile extravizuale așa de dezvoltate) și totuți a terminat o facultate cu o notă bună și are și un job unde compune și face aranjamente muzicale (din câte am înțeles). Câtă voință și putere a avut și are acest om! Mulți ar claca în circumstanțele în care ar orbi la 19 ani, în floarea vieții… nu și Adi. Viața este prea scurtă ca să o petreci în auto-compătimire și în delăsare, sau cum e vorba aia să faci pământului umbră degeaba, să treci neremarcat.

Eu, unul, am un vis mai de demult… unii l-ar numi adolescentin sau teribilist, dar doresc să fac o trupă cu mesaj concret și izbitor, nu cu ocolișuri, ascunzișuri și alegorii creștine pe care să nu le înțeleagă nimeni. Așa că asemenea lui Iacov din vechime, nu mă voi lăsa până n-oi face-o și pe asta.

Astăzi la serviciu am căutat mai multe trupe creștine pe net. Am dat de 12stones (nici măcar nu le bag link pentru că nu-mi plac deloc ) și de o trupă canadiană pe care ulterior am ascultat-o în continuu 4 ore (aceleași 5-6 piese care erau pe site), și anume Starfield. Foarte mișto. Programez foarte bine pe muzica asta. E adevărat că la un moment dat mi s-a făcut chef de zbuciumeli și rupt boxe așa că am băgat o mică repriză de Let the Bodies Hit the Floor, după care m-am calmat și am dat-o pe noul album Dream Theater care mi se pare mult mai plin de inspirație decât Systematic Chaos. Recomand cu căldură acest album – Black Clouds & Silver Linings; are cam tot ce-i trebe: riffuri supărate, balade de plânge chitara, instrumentale epice, teme comune cu alte albume precedente, ce să mai… artă.

Vă doresc audiție plăcută. Acum, vorba cântecului: let the bodies hit the floor… or the bed.

Torna, fratre!

***Acesta nu este un post despre bizantini și avari***

Legenda spune că într-o campanie a armatei bizantine împotriva avarilor (poporul, nu neamu’ lu’ Hagi Tudose) un soldat a observat că un bagaj de pe catâr a cazut și i-a spus altui soldat “torna, torna, fratre!” să se întoarcă după bagaj. Mesaju’ a fost, însă, transmis din gură în gură (nu într-un mod gay) și a fost interpretat ca o alarmă. Avarii, și ei s-au panicat și întamplarea s-a sfârșit cu ambele armate fugind în direcții opuse.

Dar acest post n-are legătură nici cu bizantini, nici cu avari, nici cu armate. Este un post despre familie. Chiar vorba asta “torna, fratre!” o foloseam eu când îi spuneam lu’ frati-miu să toarne apă/suc în pahar (sau în unele cazuri în farfuria cu cartofi prăjiți…).

M-am obișnuit să stau singur – mă rog, cu ai mei – și să m-arunc în pat să dorm sau să PC-esc când ajung acasă. Sincer, nu am simțit așa mult nevoia de companie sau nu am realizat lipsa unui frate în adolescența mea. El a fost plecat la Oradea la facultă și dup’-aia s-a-nsurat… practic, nu prea ne-am văzut și chiar când era pe-acasă în vacanțe nu prea puneam accentu’ pe asta.

Dar e așa mișto să ai frate/soră. Sincer, nu știu cum rezistă cei care sunt singuri la părinți… e mișto să fie cineva în casă cu care să râzi, cu care să mai vezi un film sau să mai faci un joc. Sau cu care să faci mișto de ai tăi . Lucruri, ar părea, mărunte… da’ de care mie mi-era dor. Acum s-a ivit ocazia datorită faptului că nevastă-sa a plecat la bunici cu nepoții-mii; și frati-miu s-a mutat la noi acasă , pentru perioada asta.

Cine n-are frate/soră să înfieze unu/una sau să-și convingă părinții (asta dacă mai sunt apți )… sau să-și caute coleg de cameră… cre’ că sentimentul ar fi cam același…